Reflecţia matura a unui adolescent (eram încă la Călăraşi – iulie-august 1995)

Sunt un nou-venit pe lumea asta de suspine.

Nu am un ghid şi greu deosebesc răul de bine.

Încerc doar primii paşi în… se numeşte „viaţă”,

Dar, chiar şi vara, întâlnesc doar gheaţă

Şi cad. Din fericire, am o siguranţă:

E mama şi cu tata – veniţi mai de demult

Care, la fel ca mine, la-nceput au căzut,

Şi-n suferinţi şi răni căderile-au trecut

Şi i-au durut necontenit spre-a nu uita de ele

Acum e rândul meu – să mi le fac pe ale mele.

18.07.1995

Inexplicabile-s simţirile ce le trăiesc atunci

Când întâlnesc în cale-mi diferiţi năuci

Plini de orgoliu, de ambiţii, de trufie

Şi de invidie ce strică o prietenie,

Şi tot ce e frumos preface-n nebunie.

Ei râd de suferinţa altora, se bucură oricând

Când de durere oamenii se plâng

Şi devin palizi când norocul iese-n cale surâzând,

Iar oamenii, iubindu-se sunt fericiţi.

Eu mă feresc de aceşti inşi, şi, vă rog, vă feriţi!

20.07.1995

Din ce în ce mai des aud, văd şi chiar simt

Minciuna ce se străduie să facă legământ

Între spirite-omenşti şi diaboliceşti moravuri

În rezultat, trăim între oameni-balauri

Şi nu mai vezi decât uscaţii lauri

A unor vremi trecute în repaos –

Spre marea favoare a acestui haos,

Când nimeni nu mai intră în pronaos,

Şi semnul crucii e semn de pieire

Şi totu-i zarvă, bârfă, nebunie…

22.08.1995

Viorica Olaru

azi Viorica Olaru-Cemîrtan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: